Serea Ciprian

Filmul putin inclinat de ieri din Poiana Brasov  :)   Am urcat si coborat pe acelasi drum si din pacate am reusit sa rup suportul camerei de pe ghidon. Am fost nevoit sa montez camera pe casca, de aceea este si putin inclinat si miscat. In orice caz, actiunea se continua pana in gara Brasov.

Duminica am fost invitat la o mica plimbare cu bicicleta in orasul invecinat. Nu am putut refuza oferta deoarece muntele si bicicleta sunt moartea mea :).  Asa cum era de asteptat, eu...am ajuns la intalnire cu vre-o 5 minute intarziere, dar nu m-a omorat nimeni pentru asta. Ideea era sa ajungem la Cota 1400.  Drumul pana sus mi-a epuizat toate puterile, dar am suferit cu un scop: cateva minute de relaxare la vale :)  Filmul poate fi vazut mai jos:

O zi perfecta pentru pedalat. Si cum deja eram satul de Valea Cerbului sau Trei Brazi, am decis sa incerc ceva extrem de greu....Transbucegi. De ce este greu? Pai, poate pentru ca ai de urcat un munte intreg :) . Da, un munte intreg, dar merita. A fost bine pentru ca oarecum a fost racoare, poate chiar frig dar chiar si asa tot am transpirat la greu. Ma incapatanez mereu sa car dupa mine aparatura foto, care din cauza oboselii ramane la locul ei in ghiozdan, deoarece cheful meu pentru pozat brusc dispare. Tot ce imi doresc dupa asa un efort este sa ajung cat mai repede acasa. In filmul de mai jos vedeti doar coborarea...o coborare care dureaza destul de mult. Va dati seama cat mi-a luat sa urc ? :))))) Traseul acesta il mai facusem pe 1 Aprilie 2017. Culmea e ca in acea zi era mult mai cald decat acum si cu toate acestea pe lateralele soselei inca mai era zapada. Va las in compania peisajului. Vizionare placuta !

Ziua de duminică a început cu soarele luminând munții. Era clar că o să prind vreme bună în noua mea excursie… Am plecat la ora 6:45. Aveam în spate ghiozdanul de o tonă încărcat cu aparatura foto, mâncare, dulciuri și 6 sticluțe de apă de 0,5 L fiecare. Totul mă cocoșa, dar nu puteam să renunț la nimic din bagaj. Îmi alesesem de data aceasta un traseu greu pentru mine, cu riscuri, cu improbabilitate de reușită…. dar îmi doream să îl refac. Mergeam spre strada Caraiman admirând munții și înălțimea lor, priveam Crucea și mă gândeam la faptul că voi ajunge acolo. Dar mă gândeam și la faptul că o să am mult de urcat și de îndurat pentru a pune piciorul din nou la Cruce. Ajuns la strada Caraiman am continuat drumul pe acesta spre Hotelul Silva. Nu aveam la mine bani absolut deloc, fapt ce însemna obligatoriu că trebuia să mă descurc exemplar și să urc și să cobor doar pe jos. Telecabina era exclusă din start. Traseul spre Cruce se împarte în trei părți: în primul rând partea de ...

Pe 25 Iunie 2017 am fost la Cruce, iar pe traseu nu m-am putut abtine sa nu filmez miscarea norilor. Acest lucru este foarte simplu dar necesita mult timp. Norii fac peisajul mai frumos, chiar daca implica si riscuri. Un cer senin nu spune nimic, insa norii si miscarea lor aproape insesizabila dau cu totul alta valoare intregului peisaj. Va las sa urmariti filmuletul:

Vârful Omu și Refugiul Salvamont (13 Iunie 2017) După cum știți în ultimul timp am încercat să ajung în locuri noi sau să refac traseele pe care deja le știam. Eu nu sunt un om al muntelui, nu am un fizic care să mă ajute să ajung prea departe, și nici nu dispun de multi bani pentru echipamente sofisticate… dar încerc să fac ceea ce știu că pot. Pot spune că de anul trecut am început să merg mai serios pe munte… Însă abia anul acesta am început să fac totul mai mult singur… Nu mă deranjează singurătatea, ba din contră… mă ajută să mă regăsesc. Acum câteva zile am fost la Mălăiești, deci de data aceasta trebuia să complic lucrurile, așa că am ales ca traseu… Omu. Spre Vârful Omu se poate ajunge din mai multe direcții, însă eu doar pe Valea Cerbului am fost… Părea să îmi fie mai la îndemână să merg pe Valea Cerbului. Știam traseul, știam ce mă așteaptă, deci trebuia doar să fiu în stare să merg singur până în vârf…. La ora 5 dimineața m-am trezit după un somn de doar 5 ore. Se p...

Nu am rezistat prea mult timp fără munte. Am omis să vă povestesc faptul că acum câteva zile am fost din nou în Munții Baiului, dar și pe traseul Căminul Alpin - Poiana Coștilei - Pichetul Roșu - Diham - Culmea Brădet - Predeal… Dar fusesem însoțit de cea mai bună prietenă a mea. Iar acele două zile petrecute în compania ei au fost superbe. Din păcate în următoarea drumeție nu a putut să mă însoțească, dar nici eu nu am renunțat la idee…. M-am trezit la 5 cu gândul să fac o baie, să mănânc și să plec, dar m-am mocăit puțin…. Voiam să plec la 6 pentru că știam că am mult de mers. Însă până mi-am făcut și un sandviș, până am verificat dacă am tot necesarul la mine…timpul a trecut și m-am trezit că e ora 6:45… Deci din start am plecat cu o întârziere în program. Aveam de gând să filmez traseul și să îl pot prezenta mai apoi pe pagina Bușteni, dar în scurt timp am realizat că nu pot face acest lucru singur. Eu împart traseul mereu în secțiuni. Îmi este mai ușor să îl fac pe bucăți ș...

In varful partiei Sorica - 21 Mai 2017 Vă amintiți povestea cu Munții Baiului? Acea zi în care din cauza zăpezii și norilor m-am rătăcit… Efectul Whiteout….? Singura reușită din acea zi fusese faptul că m-am întors în viață acasă. Iar de atunci privesc altfel norii… Și totuși continui să merg singur, dar este ceva involuntar. Poate și faptul că vreau să fac anumite poze mă face să plec de nebun singur. Atunci când ești însoțit…. ești grăbit… fapt ce nu ajută. Azi am vrut să văd dacă pot totuși să realizez traseul de atunci. Aceeași munți, dar cu diferențe enorme față de acea zi. În primul rând nu am mai urcat pe zăpadă. Vizibilitatea exista de data aceasta. Erau și acum nori, dar erau la înălțime…. nu jos ca atunci. Părea că totul o să fie ok. Am fost și puțin motivat de o amică cu care practic trebuia să merg, dar a avut niște aniversări la care trebuia să fie prezentă, așa că tot singur am plecat. Am luat cu mine aparatul foto, telefonul și apă. Fără nimic de mâncare, ...