Spre moarte.. Am avut ieri o idee de traseu… Am stabilit cu Dani să ne întâlnit la 6:30 la mine acasă. Știam că avem mult de mers și trebuie să plecăm cât mai de dimineață… Logic, a fost o noapte în care am adormit greu, dar nu știu de ce. A doua zi, după doar 4 ore de somn mi-a sunat ceasul. Eram morocănos, dar știam că trebuie să mă pregătesc de plecare. Dani este un prieten extrem de punctual. (Asta dacă nu îi socotim cele 2 ore și 20 de minute de întârziere de data trecuta). Ora 6:20. Dani era deja în fața casei și eu nici măcar nu eram încălțat. L-am primit în casă și am avut rugămintea să mă aștepte până mănânc. Nu a putut să spună nu… Am făcut ultimele verificări ale echipamentului și am constatat faptul că iar o sa car o tonă, dar aveam speranța că măcar voi face niste poze superbe dacă ajungem la destinație. Ora 7:05. Am plecat amândoi spre traseul stabilit. Treceam prin fața curții “spitalului” și puteam admira…. ceața care acoperea complet muntele. Era...